Va reuşi revoluţia conservatoare în Marea Britanie?

Publicat: 13 Oct 2010

Conferinţa Partidului Conservator săptămâna trecută în Birmingham, Marea Britanie, s-a remarcat printr-o înţelegere foarte clară a elitei politice că în timpuri grele sunt necesare reforme profunde. Este o revoluţie conservatoare în devenire şi doar istoria va judeca dacă aceasta va reprezenta o reuşită în istoria politică a ţării.

Omniprezenţa în sală a spiritului Margaret Thatcher era indiscutabilă şi dînsa, cu certitudine îl va încuraja pe tînărul Premier David Cameron astăzi, la 13 octombrie 2010 când îşi celebrează aniversarea a 85-a la Downing Street 10. Amploarea schimbărilor de mentalitate şi de politici pe care le-a generat Partidul Conservator este remarcabilă. Aceasta se datorează unei moşteniri extrem de dificile lăsate de Partidul Laburist şi faptului că nu a reuşit să formeze un guvern majoritar şi a recurs la crearea unei coaliţii cu liberal-democraţii, care nu a fost văzută cu ochi buni de membrii situaţi mai pe dreapta din interiorul Partidului. Cu atât mai mult că această coaliţie a necesitat anumite concesii din partea conservatorilor, cea mai semnificativă fiind reforma electorală cu privire la reprezentarea proporţională (deşi nu se cunoaşte care va fi preţul politic plătit de liber-democraţi pentru coabitarea cu Partidul Conservator).

Însă, după cum a remarcat însuşi Premierul Cameron în discursul său energetic www.conservatives.com/News/Speeches/2010/10/David_Cameron_Together_in_th... : "Un guvern minoritar ar fi şchiopătat prin Parlament, fără a fi în stare să facă ceva util pentru ţara noastră. Electoratul ne-a lăsat cu un Parlament suspendat şi doreşte să reacţionăm responsabil, să facem ceea ce este corect, să nu ne ocupăm de jocuri politice. De aceea am decis să formez un guvern de coaliţie puternic şi stabil.”

Apărarea coalţiei în ochii propriului partid şi a electoratului conservator a reprezentat primul element de bază a sloganului Conferinţei „Împreună pentru interesul naţional”. Al doilea, care nu este mai puţin important, îl reprezintă necesitatea unei susţineri politici largi pentru măsurile de austeritate extraordinare de care sunt nevoie pentru a reduce deficitul bugetar şi a reforma instituţiile statului. Beneficiile sociale vor fi reduse substanţial, fapt remarcat de George Osborn, Ministrul Finanţelor, chiar la începutul Conferinţei, pornind cu îndemnizaţiile pentru copii din familiile unde un părinte câştigă mai mult de 43.875 lire sterline. Conservatorii intenţionează să reducă cheltuielile publice cu 83 miliarde de lire până în 2014 şi beneficiile sociale vor fi micşorate drastic în primul rând, deşi acest obiectiv nu va putea fi atins fără îngheţarea salariilor, o contribuţie mai mare a lucrătorilor către fondul de pensii etc.

Măsurile extrem de nepopulare sunt prezentate drept singura soluţie pentru renaşterea populară, renaşterea ţării. Cameron a fost abil să prezinte coaliţia drept un fapt în interesul ţării (nu pentru că nu au câştigat majoritatea). De asemenea, situaţia economică precară îl ajută, în mod paradoxal, pe David Cameron să-şi creeze imaginea de tată al naţiunii, comparabil doar cu perioadele de război sau crizele economice de proporţii (deşi ultima ediţie a revistei „The Economist” (/www.economist.com/node/17200399?story_id=17200399 ) susţine că David Cameron nu poate fi simultan un radical şi un tată al naţiunii. Pe de altă parte, acţiuni cum ar fi: expunerea publică a salariilor indecent de mari (inclusiv a înaţilor funcţionari), reducerea salariilor miniştrilor şi a ministerilor în general, reducerea impozitelor, impunerea unor restricţii băncilor astfel încât acestea să mai reducă din beneficii personalului de conducere şi să crediteze mai convenabil micile întreprinderi etc – reprezintă un fundament popular eficient (cu anumite tendinţe populiste, ar fi corect să remarcăm).

Momentele de criză reprezintă oportunităţi remarcabile pentru liderii care se trezesc la cârma naţiunii – David Cameron are şansa să intre în istoria Marii Britanii în rând cu Margaret Thatcher pe care astăzi o va felecita-o cu ocazia zilei de naştere. Dincolo de simbolismul respectiv, mai urmează să vedem dacă această revoluţie conservatoare va reuşi.

0 comentarii
© 2017 Iulian Fruntaşu
Preluarea și publicarea materialelor apărute pe acest blog, inclusiv a cărților,
este permisă fără restricții, cu referințele necesare.
Design by Amigo LOGO