Lordul William Wallace: “Vom vedea Moldova mult mai clar cand Romania va adera la UE"

Publicat: 13 Sep 2006

EXCLUSIV.

Lord William Wallace: “Vom vedea Moldova mult mai clar cand Romania va adera la UE si o vom considera o extensiune a problemei romanesti”

Interviu realizat de Iulian Fruntasu pentru portalul www.euopa.md

www.europa.md: Lord Wallace, Dumneavoastra sunteti unul din cei mai bine cunoscuti cercetatori ai Studiilor Europene din lume – de unde vine acest interes pentru Europa, in primul rand? William Wallace: Am descoperit ca sunt european cand am fost student in Statele Unite unde am petrecut o vara la Universitatea in Michigan, care se afla in mijlocul pustietatii. Am descperit ca europenii si amercianii au diferite abordari fata de un numar extins de probleme. Dupa care m-am casatorit cu Helen, care absolvise Colegiul de la Bruges. In timp ce Marea Britanie se apropia de momentul aderarii la UE, erau foarte putini oameni care sa urmareasca evolutiile interioare din UE – deci, noi ambii, am inceput sa lucram, sa predam, dupa care sa si publicam despre UE. Deci, suntem in tema chiar inaintea aderarii Marii Britanii la UE.

www.europa.md: Sa vorbim despre Uniunea Europeana – cum o definiti la momentul de fata? Si-a perdut sensul miscarii? Isi revine de la lovitura constitutionala data de francezi si olandezi? Unde ne aflam actualmente? Cum descrieti Europa la momentul de fata?

William Wallace: Sunt citeva chestiuni relevante. Cu certitudine, vechiul proiect European, care a fost un proiect condus de francezi, a suferit acum esec si aceasta explica de ce Franta, in particular, se afla in criza. Proiectul condus de francezi a fost gandit pentru Europa Occidentala, un proiect in care Germania a jucat un rol de sustinere, urmand, in linii mari, conducerea franceza, iar alte tari au acceptat formula la fel. Aceasta situatie a disparut, in mod evident, odata cu unificarea Germaniei – o Germanie unificata trebuie sa priveasca spre est si nord, precum spre sud si vest, dar si odata cu ancorarea ferma a Marii Britanii si a tarilor nordice in UE. A doua intrebare este ca Europa Occidentala nu s-a ajustat pe deplin transformarii UE, initiata de aderarea Poloniei si a altor tari de la Visegrad, precum si de statele Baltice; iar in timp util va trebui sa faca fata aderarii Romaniei si Bulgariei, dar si a altor tari ramase din Europa de Sud-Est. Iar aceasta, pur si simplu, inseamna o Uniune Europeana diferita. Conventia a pierdut prea mult timp discutand despre institutii si prea putin timp discutand prioritati cu privire la politici. Ego-urile unora dintre membrii sai de baza erau mai mult preocupate de apararea acquis-ului politicilor existente, decat de abordarea necesitatilor actuale. Iar ceea ce, de fapt, este necesar de facut la momentul de fata este elaborarea unui pachet diferit de politici pentru a depasi criza existenta.

www.europa.md: Deci, criza a fost, intr-un fel, pronosticabila, deoarece aderarea noilor State-Membre la o Europa condusa de francezi determinase alterarea echilibrului la acel moment...

William Wallace: Cred ca aceasta isi are radacini mai vechi decat aderarea propriu-zisa. Cred ca va aduceti aminte ca Presedintele Chirac, de exemplu, a fost ministru in Guvernul francez in anii saizeci ai secolului trecut, cand au fost incheiate multe din negocierile originale. El a fost, putin mai tarziu, Ministru francez al agriculturii. Astfel, el se afla in situatia de a lua apararea vechiului pachet de politici in cadrul caruia nemtii, iar mai tarziu britanicii, au platit sa sustina agricultura, pe cand altii au beneficiat de pe urma acestui fapt. Iar acum aceasta practica, in mod evident, nu mai este usor de aparat. Sunt si alte chestiuni pe ordinea zilei, inclusiv criza economica, faptul ca avem o valuta comuna, iar fara coordonarea paralela a politicilor economice de care avem nevoie pentru a solutiona problemele politice reale, in primul rand in Franta, Italia, dar si, intr-o masura oarecare, in Germania, referitor la reforma cadrului juridic cu privire la economie si angajarea in campul muncii. Deci, cand avem zona euro, unde trei cele mai mari si relevante tari: Franta, Germania si Italia au probleme interne serioase in ce priveste reforma economica atunci, cu adevarat, ne confruntam cu dificultati serioase.

www.europa.md: Ati mentionat anterior aderarea celor 10 State-Membre noi. Capacitatea de absorbtie este o problema in acest sens, sau serveste mai degraba drept argument pentru a bloca, sau mai degraba, pentru a submina extinderea ulterioara? Unde plasati acest argument al capacitatii de absorbtie?

William Wallace: Sunt doua aspecte ale problemei. O parte din motivatia Conventiei a fost intelegerea ca institutiile care functioneaza foarte bine cu un numar limitat de membri va inceta sa functioneze odata ce numarul va creste. Daca fiecare Sef de Guvern din cele 27 de State-Membre doreste sa vorbeasca pentru 10 minute la inceputul Reuniunii Consiliului European, atunci Consiliul European nu va functiona. Cand am avut un Consiliu European de 9 sau 12 membri, puteam face acest lucru. Deci, aceasta este o parte a problemei. Dar ramane o intrebare fundamentala – faptul ca avem nevoie de acordul publicului pentru extindere. Extinderea spre est a fost gestionata de catre guvernele celor 15 State-Membre ale UE, fara a explica prea mult electoratelor respective care a fost rationamentul extinderii. Iar faptul ca am inregistrat esec in referedumurile din Franta si Olanda inseamna ca suntem legati de rezultatele acestora, inclusiv pe viitor. Odata ce UE devine mai mare, devine si mai diversa, la fel de complicat devine sa explicam europenilor de ce tari care nu au existat doi ani in urma, Muntenegru, de exemplu, sau Macedonia – pe care trebuie s-o cauti pe harta, ar trebui sa devina State-Membre ale UE si sa aiba cate un Comisar propriu, etc. Deci, exista mai multe explicatii, in particular in sensul evolutiilor UE in raport cu Balcanii de Vest si aceasta este, prin defenitie, un proces lent. De asemenea, exista problema imigrarii si a deplasarii fortei de munca – se estimeaza ca noi avem in Marea Britanie si Irlanda la momentul de fata 3-4 milioane de oameni din Europa de Est – din Polonia, Statele Baltice in mod special, dar si din alte tari – Slovacia, Ungaria si Republica Ceha.

www.europa.md: Dar aceasta miscare a fortei de munca este in beneficiul economiei britanice...

William Wallace: Da, este adevarat la general. Insa, dimineata aceasta ascultam radioul la care se sustinea faptul ca absolventii universitatilor britanice din acest an cu specialitatea in ingrijiri medicale se vor angaja la serviciu cu dificultate si eu presupun ca o parte a explicatiei este ca am avut acest influx de indivizi tineri, extrem de inteligenti – polonezi, lituanieni, estonieni, altii, deci, ar trebui sa recunoastem ca aceste lucruri nu sunt deloc simple si ca oboseala in urma extinderii are citeva motive serioase la baza. Dupa care, ne putem intreba: ce sa facem cu Turcia si Ucraina? Trebuie sa vorbim despre Turcia si Ucraina impreuna. Ucraina, cu 55 milioane de oameni, o tara imensa, teoretic, daca o acceptam, vom parcurge un drum foarte lung spre est. Turcia, cu o populatie de peste 70 milioane si care este in crestere, cu o populatie urbana foarte mica si una rurala destul de mare si saraca, ne va crea probleme. Noi trebuie sa fim onesti cu turcii si sa le spunem ca este mult mai dificil sa accepti Turcia decat sa accepti Macedonia, Albania, sau Bosnia. www.europa.md: Sau Moldova... William Wallace: Sau chiar Moldova, da. www.europa.md: Deci, nu va asteptati la o extindere ulterioara, dupa aderarea Croatiei undeva in 2009-2010? William Wallace: Eu sper sa ne tinem de cuvant sa luam toate tarile ramase ale Balcanilor de Vest, deoarece ele nu au unde sa mearga in alta parte. Daca ma intrebati ce prefer, state slabe si afectate de saracie ca Macedonia Serbia, si Albania, in afara UE-ului, dar cu retele criminale operabile in UE, sau prefer sa le permitem aderarea, sustinand transformarile economice si politice, atunci, evident, ultima optiune este mai buna. Statele respective nu au unde sa mearga in alta parte. Aceasta, bineinteles, mai inseamna ca trebuie sa schimbam modul in care functioneaza UE. Numarul statelor mici care adera creste rapid si situatia in care Germania, tara cea mai bogata si cea mai mare, are un singur judecator, un singur Comisar, iar Malta si Slovenia, si Muntenegru, la fel, au cite unul, este, in mod evident, o situatie idioata. Deci, vom inregistra tensiuni crescande intre statele mari si bogate si statele mici si sarace, pe care va trebui sa le gestionam.

www.europa.md: Despre vecinatate. Dvoastra cunoasteti faptul ca in cadrul Politicii de Vecinatate Europeana (PVE) au fost semnate diferite planuri de actiuni, existand si unul semnat cu Moldova. Intrebarea referitor la Moldova, dar si la Ucraina, este: Ce document va urma mai tarziu – va fi un fel de Acord de Vecinatate Consolidat, un nou Plan de Actiuni, sau UE va veni cu ceva diferit? Nu pare ca Moldova, sau Ucraina, la o adica, va semna, dupa planurile de actiuni, Acorduri de Stabilizare si Asociere, dupa cum spera elitele...

William Wallace: Ceea ce am vazut in Ucraina este putin asemanator cu situatia din Turcia: o elita determinata sa adere la UE si NATO si un public care este mai degraba suspicios. Noi avem dificultati mari cu Romania si Bulgaria. Sincer, sunt multi dintre noi care nu sunt convinsi ca Romania si Bulgaria au deocamdata capacitatile sa-si indeplineasca obligatiunile de Stat-Membru. Mai exista nivele de coruptie in administratiile lor care sunt mai mari decit noi am dori. In ce priveste Ucraina si Turcia, eu nu cred ca societatile lor, in general, doresc sa inghita toate obligatiunile ce deriva din statutul de Stat-Membru al UE. Dezbaterea in Turcia este, in mod cert, in termeni de statut: ”Europa nu poate sa ne respinga!” Si in termeni de beneficii: ”Noi aderam, iar voi ne dati saci cu bani!” Aceasta nu este suficient pentru a avea dezbateri despre viitorul propriu in Europa.

www.europa.md: Daca vorbim despre Turcia, respingerea acesteea, intr-un mod sau altul, ar fi in masura sa submine statul sau laic... William Wallace: Pai da, aceasta-i, de fapt, intreaga intrebare a PVE-ului – este vre-o alternativa la a fi copletamente in interior sau copletamente in exterior, dar oricare ar fi raspunsul final, noi trebuie sa evaluam aceasta intrebare in contextul Ucrainei si, mai tarziu, probabil, in contextul Belorusiei. Intrebarea daca Moldova devine membru deplin sau asociat trebuie sa o lasam deschisa, pentru moment. La fel si intrebarea referitor la Caucazul de Sud. Mai sunt tari ca Maroc care sunt foarte apropiate de UE, foarte dependente de UE. Sunt mai multi marocani, sau de origine marocana, in UE, decat moldoveni. Deci, sunt multe intrebari serioase despre PVE. Ceea ce nu am reusit sa facem, este sa gasim un pachet de asociere care i-ar satisface pe vecinii care, bineinteles, sunt foarte strans asociati cu UE, dar care nu ar dori, pe motive de interes propriu, sa inghita orice aspect al UE. www.europa.md: Aveti in vedere – totul, in afara de uniunea politica? William Wallace: Da. Mai exista, de asemenea, intrebarea ce, de fapt, reprezinta UE? Doreste sa aiba capacitati pentru Politica Externa Comuna, doreste sa aiba suficienta claritate referitor la acordul intern cu privire la cooperarea judiciara si politieneasca, si piata comuna, impreuna cu asigurarea aplicarii acesteia? Avem probleme cu adevarat serioase in ce masura politicile comune sunt implementate si executate de Statele-Membre. Aceasta se va complica in viitor deoarece avem problema reala a aderarii Romaniei si Bulgariei. Asocierea le-ar oferi partenerilor ocazia sa evite acceptarea absolut a fiecarui aspect al UE – fapt foarte convenabil in ultimii 20 de ani. Mai convenabil decat situatia ininte de Actul Unic European din 1975. www.europa.md: Este clara linia de argumentare, dar nu credeti ca pana la urma UE va trebui sa faca fata sfidarii si sa se extinda, totusi, spre est, devenind mai federala pe parcurs? Nu ar solutiona lucrul acesta multe problemele despre care vorbiti? William Wallace: Nu este usor sa imbinam extinderea cu integrarea. Odata ce ne extindem avem nevoie, de asemenea, de politici comune mai consolidate pentru a face fata unei Uniuni mai mari si mai diverse. De asemenea, avem de facut fata mai multor societati nationale si mai multor dezbateri nationale. Priviti ce se intampla in Polonia. Aceasta a insistat mult asupra adeararii, a trebuit s-o acceptam in termenii ei proprii – Polonia este o tara mare, este o tara puternica. Acum ei sunt in UE, iar la Varsovia avem un guvern de dreapta care afirma: ”Nu ne plac multe lucruri din UE, nu ne place aceasta sumbinare a suveranitatii poloneze!” Accidental, daca Turcia ar adera, reculul in termenii nationalismului turcesc si ”cine sunteti voi sa ne spuneti ce sa facem” ar fi chiar mai puternic decat cel pe care il avem in Polonia la momentul de fata.

www.europa.md: Dar inainte ca Turcia sa adere, UE ar putea sa-si reformeze institutiile. Poate Comisia ar putea fi consolidata la fel. Poate guvernele nationale ar putea renunta la unele din puterile lor nationale. De exemplu, as presupune ca orice referendum important, dupa cum este cel privind Constitutia, ar tebui sa se desfasoare simultant in toate Statele-Membre, iar rezultate generale sa fie obligatorii pentru toate Statele-Membre. Asemenea evolutii ar uni Europa...

William Wallace: Noi nu avem un singur public european, noi nu avem o singura dezbatere, noi nu avem o singura mass-media.... www.europa.md: Dar sunt partide in Parlamentul European, care sunt alese liber... William Wallace: Acestea sunt federatii subrede de partide nationale in Parlamentul European. Toate sunt federatii extrem de subrede. Luna trecuta am fost in Parlamentul European si am vorbit cu trei persoane pe care le cunosc bine – un englez, un polonez si un finlandez, care fac parte din acelas grup partinic – Partidul Popular European. Si m-am intors, gandindu-ma: ce naiba fac, impreuna, acesti oameni, cu viziuni total diferite despre lume? Toti sunt conservatori, dar cu definitii total diferite ale conservatismului. Deci, reforma UE este un lucru pe care il putem face doar pana la o limita, atata timp cat politica si, astfel, legitimitatea, raman a fi fundamental nationale. www.europa.md: Cu toate acestea, daca politica ar fi miscata intr-un cadru mai larg, atunci, presupun, Europa va incepe sa gandeasca si sa actioneze ca o unitate politica unica. De exemplu, daca modelam procesul electoral european, folosindu-l pe cel national, atunci castigatorul alegerilor europene ar trebui sa poarte responsabilitatea formarii Comisiei. Atunci Parlamentul va avea puteri reale si ne vom misca de la UE-ul actual inter-guvernamental...

William Wallace: Ar fi fost mai usor de facut acest lucru intr-o Uniune Europeana mai mica. Daca m-ati intreba ce cunosc despre partidele liberale din Polonia, Slovacia si Republica Ceha, va trebui sa raspund ca am cunostinte aproximative. Mi s-a intamplat sa cunosc cativa unguri deoarece am predat la Budapesta, la Universitatea Central Europeana, deci, am avut ocazia sa-i cunosc, dar nu stiu pe nimeni din Romania sau Bulgaria... Si daca eu, un dinozaur politic, am ceva dificultati in a determina care sunt persoanele cu care gasesc limbaj comun, atunci ce sa vorbim despre majoritatea altor oameni? Fara vre-un sens al abordarii europene comune, este foarte dificila elaborarea unei platforme comune pentru oricare grup din Parlamentul European. Deci, sa afirmam ca oricare partid care obtine victoria in Parlamentul European ar trebui sa nominalizeze Presedintele, care ar forma mai tarziu un executiv puternic, ar insemna sa mergem cam departe in ce priveste legitimitatea. Mult mai mult avem o nevoie de o conducere mai constructiva din partea liderilor statelor mai mari. Daca priviti la integrarea europeana de acum 20-30 de ani, am avut Cancelari germani, Presedinti francezi, chiar dna Thatcher a avut aceasta calitate. Discutand despre responsabilitatile ulteriore ale Europei, cum ar fi Piata Comuna, de exemplu, Margaret Thatcher afirmase notoriu ca avem nevoie de Piata Comuna si aceasta a ajutat sa miscam intregul program.

www.europa.md: Deci, Europei ii lipseste acum un proiect?

William Wallace: Europei ii lipsesc lideri cu pondere care sa incerce sa defineasca care ar trebui sa fie agenda europeana comuna. Dna Merkel se apropie cel mai mult de acest tipaj, in comparatie cu predecesorul sau – ea este disponibila sa vorbeasca nu doar despre interesele nationale ale Germaniei. Criza in Franta, pina cand pleaca Presedintele Chirac, inseamna ca nimeni in Franta, din pacate, nu poate vorbi despre alte subiecte decat cele care se refera la evolutiile din Franta. Una din tragediile majore ale aflarii in functie de Prim-Ministru a lui Tony Blair este ca nu a reusit sa defineasca o agenda europeana mai extinsa, cu exceptia promovarii Agendei de la Lisabona pentru reforma economica – si care a fost intampinata cu groaza in Franta, Italia si Germania, partial din cauza faptului ca a fost inteles total gresit. www.europa.md: Apropo, ce se aude despre Agenda de la Lisabona – in mod evident, obiectivele nu vor fi atinse, dar nu a oferit guvernelor europene un fel de stimulent sa gandeasca mai mult cu privire la transformarea UE intr-o Uniune mai competitiva? William Wallace: Agenda de la Lisabona la general a suferit esec. Insa a ajutat sa miscam unele lucruri in directia corecta. Imposibilitatea mentinerii regimului de pensii a devenit evidenta – chiar italienii au inceput sa faca ordine in acest domeniu. A pus pe tapet problema legii cu privire la angajare – nemtii au facut niste pasi in directia schimbarii legii in cauza, sistemul politic francez e completamente blocat in problema respectiva – faptul in cauza este parte a crizei politice din Franta. In domeniul universitatilor si a tehnologiilor inalte se desfasoara unele lucruri destul de utile, prin intermediul procesului de la Bologna, care incepe sa se concentreze pe o cooperare mai stransa dintre universitatile europene. Deci, unele parti ale Agendei de la Lisabona au inregistrat succes, desi la general, bineinteles, va fi o dezamagire majora.

www.europa.md: Daca vorbim despre Politica Externa si de Securitate Comune, veti vedea ca, cel putin in partea noastra a lumii, UE obtine rezultate pozitive – de exemplu, in Moldova a fost desfasurata Misiunea de Asistenta la Frontiera la hotarul moldo-ucrainean, Consiliul European a nominalizat un reprezentant special care participa la negocierile privind statutul raioanelor de est ale Moldovei. De asemenea, exista misiuni in Orientul Apropiat si alte parti ale lumii. Deci, se pare ca se misca ceva in acest sens si cred ca este un succes.

William Wallace: Absolut adevarat. Aceasta este o parte a problemei – in evaluarea proceselor interne din UE – intotdeauna pare ca se afla in criza, dar sub paravan lucrurile s-au miscat inainte. Cu certitudine, in contextul Politicii Externe si de Securitate Comune si cel al Politicii in domeniul Apararii au fost facute progrese chiar remarcabile in ultimii 10 ani. Nu este suficient, bineinteles. Cred ca atitudinea UE fata de ”conflictele inghetate” ar putea fi mult mai activa. Nu avem o politica clara fata de Caucazul de Sud. Americanii, in general, joaca rolul de lideri, noi nu avem o politica clara fata de OSCE – as dori ca UE sa fie mult mai activa in a-i abate pe rusi de la blocarea dezvoltarii ulterioare a OSCE-ului. Dar in ce priveste Iran si un numar de alte chestiuni, incepem sa fim martorii unei cooperari europene eficiente. Si referitor la Politica de Aparare au fost facute progrese in directia capacitatii de a trimite grupuri de lupta cu reactie rapida pentru a asista ONU in operatiuni in Africa si alte zone. Sa luam securitatea interna. Aceasta cooperare s-a consolidat rapid, dezvoltandu-se in ultimii 15 ani de la punctul cand activitatea politieneasca era aproape in totalitate o chestiune interna si era necesara o perioada de la 6 la 9 luni, sau mai mult, pentru extradarea persoanei care a comis o crima intr-o tara europeana si a fugit in alta. Deci, este vorba de un progres real. Problema insa este ca intrebarile fundamentale – unde mergem, care sunt institutiile pe care ni le dorim, sunt cele pe care liderii politici le gasesc de cuviinta sa le evite, iar publicul larg nu vrea sa le asculte. www.europa.md: Ati mentionat Rusia anterior si cunoasteti foarte bine care sunt evolutiile in relatiile ei bilaterale cu Moldova, Ucraina si Georgia. Rusia devine tot mai autocratica sub dl Putin, in calitate de Presedinte, si aceasta are un impact negativ asupra tarilor vecine din cauza instrumentelor militare, comerciale si energetice tot mai evident folosite de Moscova pentru a submina independenta acestor tari. Credeti ca UE ar putea media aceste relatii dificile? William Wallace: In primul rand, noi avem nevoie de o politica comuna fata de Rusia, insa nu o avem. In timpul mandatului lui Schroeder, Guvernul Germaniei gestiona o politica profund personala si bilaterala fata de Rusia. Schroeder si Putin se impacau bine impreuna, Putin, bineinteles, vorbeste fluent germana si Schroeder isi inchipuia ca il intelege bine pe Putin. Chirac si Berlusconi, de asemenea, au preferat sa cultive mai degraba relatii personale cu Putin, decat sa evalueze care sunt interesele generale ale Europei. Nu cunoastem ce va face noul guvern italian in domeniul politicii externe, in Franta suntem din nou blocati – aceasta tara actualmente nu are politica externa din cauza crizei politice profunde. Polonezii si Statele Baltice vor o politica mai dura fata de Rusia. Astfel, ramanem fara o politica coerenta fata de Rusia – aceasta este una din slabiciunile cele mai mari la momentul de fata in UE. De asemenea, aceasta face mai dificil sa formulam o politica coerenta fata de Ucraina. Mai exista o complicatie aditionala – americanii au politica lor proprie, la fel, nu intotdeauna coerenta fata de Ucraina, Caucazul de Sud si Rusia. Deci, ar fi ideal si foarte util sa avem o politica comuna fata de Rusia, dar nu o avem. www.europa.md: Daca va aduceti aminte de Revolutia Portocalie din Ucraina, Polonia si Lituania au fost primele tari care au sustinut Coalitia Oranj, in timp ce vechile State-Membre au fost, intr-un fel, ezitante s-o faca si aceasta sustine teza mentionata de Dvoastra despre absenta unei politici externe coerente fata de regiune.

William Wallace: Aceasta face parte din problema unei Europe mai diverse. Daca sunteti in locul Guvernului spaniol, veti fi mai mult intersat de ceea ce se intampla in Maroc, Mauritania, Senegal si de problemele reale ale refugiatilor disperati sa emigreze pe barcile lor, decat de ceea ce se intampla la frontiera beloruso-lituaniana. Daca sunteti in locul Lituaniei sau Poloniei, atunci veti considera ca viitorul Kaliningradului este cu adevarat important. Dar daca ati avea ocazia sa-i intrebati pe membrii Parlamentelor spaniol si portughez despre problema Kaliningradului, majoritatea lor nu va intelege despre ce vorbiti.

www.europa.md: Pai, trebuia sa invete geografia la scoala – aceasta arata inca o data in plus necesitatea procesului de la Bologna...

William Wallace: Ha-ha, da, insa intelegeti despre ce vorbesc. Chiar sa cunosti care sunt frontierele Moldovei sau, cu atat mai mult, de ce Transnistria se numeste Transnistria, necesita o anumita doza de expertiza. Presupun, daca v-as intreba despre problemele Saharei spaniole, Frontul Polisario, s-ar putea ca nici Dvoastra sa nu cunoasteti prea multe lucruri despre acest subiect. Dar aceasta este important pentru Spania.

www.europa.md: Hm, de fapt, stiu cate ceva despre Sahara Occidentala, rezistenta de gherila si imi place mult muzica interpretata de tuaregi, dar nu conteaza. Vroiam sa va intreb, cum UE vede Moldova – ca o tara din sud-estul Europei sau ca o tara est-europeana?

William Wallace: Un raspuns onest ar fi ca in mare parte Europa Occidentala nu vede Moldova deloc, desi cu unele ocazii intalnim aici moldoveni care vin sa munceasca din greu, astfel, presupun, exista un nivel inalt de emigrare. Vom vedea Moldova mult mai clar cand Romania va adera la UE si o vom considera o extensiune a problemei romanesti. Majoritatea oamenilor din UE inca nu au inteles foarte bine ca atunci cand Romania si Bulgaria vor adera la organizatie, UE va deveni o Uniune Europeana la Marea Neagra si va incepe sa apara intregul set de probleme dificile. Grecii incearca sa ne spuna despre faptul respectiv si ca este necesar sa ne ajustam la schimbarea mentionata. Dar imi aduc aminte, acum 5 ani, l-am auzit intamplator pe Ministrul spaniol sustinand ca va fi mai dificil UE-ului, cand Statele Baltice vor adera, deoarece pentru prima data UE va avea o frontiera comuna cu Rusia si noi a trebuit sa-i atragem atentia ca avem aceasta frontiera comuna de cand Finlanda a aderat, dar se pare, din perspectiva Madridului, Finlanda este foarte departe. Deci, aceasta arata diversitatea despre care am vorbit anterior si dificultatea de a elabora o politica comuna. In ce priveste Moldova, aceasta nu se afla pentru moment in top-ul agendei noastre – ea vine in pachetul complex de probleme: ce facem cu Ucraina, ce naiba facem cu Belarus, ce facem cu alte conflicte inghetate? Si trebuie sa va spun ca georgienii sunt mult mai activi in Europa Occidentala decat moldovenii. L-am vazut pe Saakasvili, pe Presedintele Parlamentului georgian, pe un Vice Prim-Ministru, pe un lider marcant al opozitiei – toti trecand prin Palataul Westminster in ultimele 4 luni. Nu vad politicieni moldoveni facand acelas lucru, insa este foarte important sa calatoriti si sa amintiti oamenilor ca sunteti aici, ca problemele voastre inca exista. Este un fapt bine cunoscut blocarea de catre Rusia a exportului de vin georgian, nu insa si a vinului moldovenesc. Moldova trebuie sa faca mai multe ca sa se asigure ca noi nu uitam de existenta ei. Dezvoltati si mentineti contacte. Faceti-o cu lideri politici prezentabili care cunosc engleza, franceza si germana. Trebuie sa ne faceti sa auzim cazul vostru: ”Noi suntem aici, nu ne puteti ignora!” Si sa explicati care sunt problemele. Daca UE va avea o politica vizavi de Moldova, va trebui sa aiba o politica vizavi de Rusia, atunci va trebui sa punem abordarea problemei moldovenesti impreuna cu abordarea CSI-ului occidental – de la Kaliningrad pana la Abhazia, Georgia.

www.europa.md: Va multumesc pentru timpul acordat si raspunsuri interesante, Lord Wallace.

0 comentarii
© 2017 Iulian Fruntaşu
Preluarea și publicarea materialelor apărute pe acest blog, inclusiv a cărților,
este permisă fără restricții, cu referințele necesare.
Design by Amigo LOGO