Avem nevoie de Europa?

Publicat: 30 Oct 2010

Tezele partidelor democratice privind integrarea europeană în contextul campaniei electorale actuale au scos în evidenţă un euroscepticism în societate vis-a-vis de oportunitatea şi fezabilitatea proiectului european, aducîndu-se argumente că moldovenii nu sunt suficent de pregătiţi în sens civilizaţional să adere la UE. Mai mult decît atît, se mai şi suţine că „lozinca integrării europene a R. Moldova este dovada lipsei de soluţii sociale şi politice interne ale guvernărilor de la Chişinău”(a se vedea, de exemplu „Timpul” din 25.10.10).

În principiu, nu e nimic nou în vehicularea acestor păreri care au fost auzite şi în alte contexte geografice şi temporale. A fost Spania după Franco pregătită să adere la UE? Dar Portugalia dupa Salazar? Dar Grecia după junta militară? Ce mentalitate aveau şi cît de pregătiţi din punct de vedere social şi economic erau românii şi bulgarii cînd au aderat la UE? Există, bineînţeles, Criteriile de la Copenhaga, însă chiar şi la momentul de faţă deciziile politice de anvergură sunt luate în baza unui melanj de principii şi interese. Dacă maximalismul adolescentin al „meritelor” şi „dreptăţii” ar fi fost inclus în procesul de luare a deciziilor în cancelariile occidentale proiectul european ar fi fost irealizabil. Care este doza de cinism într-o mare de idealism este greu de spus, însă Europa (în măsura în care putem folosi această noţiune ca şi cum ar reprezenta ceva uniform), a lovit bara (de exemplu încremenirea politică şi militară de care a dat dovadă în gestionarea războiului dezintegrării Yugoslaviei) şi loveşte în continuare (consolidarea partidelor de extremă dreaptă în baza falselor pericole din partea imigraţiei). Totodată, este singurul pol de atracţie, singurul model de prosperitate şi democraţie pe care îl avem în această parte a lumii.

În politică, dar şi în viaţă, nu există merite, după cum nu există dreptate. Există voinţa de a progresa şi o conjunctură politică favorabilă. Dacă Moldova le va avea pe ambele atunci va europeniza societatea şi va adera la UE concomitent, deşi, după cum stipulam anterior, integrarea europeană nu va însemna automat raiul pogorît pe pămînt, vom face greşelile noastre în continuare, ba vom mai subscrie şi la greşelile Bruxelles-ului, volens-nolens.

Totodată, proiectul european este un vehicul de modernizare a ţării, vehicul care în situaţia noastră geografică nu poate fi, pur şi simplu, evitat. Teoretic, am putea presupune că politicile dezvoltate şi implementate cu forţe proprii (de exemplu, tigrii est asiatici) sunt mai durabile în sens social şi economic, însă nu putem aplica un asemenea model deoarece atracţia civilizaţională a Europei este prea mare în acest context pe care, evident, nu-l putem schimba.

E o întrebare retorică, pînă la urmă, dacă avem nevoie de Europa, deoarece nu existe alternative, vrea poporul acest lucru sau nu, vor elitele acest lucru sau nu, este un curs al istoriei care nu poate fi schimbat. Astfel, vectorul european este decis de proximitatea geografică, iar nivelul de subdezvoltare a ţării determină gradul de suferinţe sociale pentru recuperarea decalajului existent între Moldova şi statele occidentale.

Cînd nu vom mai pune întrebări retorice privind civilizaţia europeană s-ar putea chiar şi să ne trezim de cealaltă parte. Adevărat, va trebui să muncim mult, dar nu de dragul unei Europe abstracte, ci pentru propria libertate şi prosperitate.

0 comentarii
© 2017 Iulian Fruntaşu
Preluarea și publicarea materialelor apărute pe acest blog, inclusiv a cărților,
este permisă fără restricții, cu referințele necesare.
Design by Amigo LOGO