Acordurile privind readmisia si facilitarea vizelor: unde dai si unde crapa

Publicat: 19 Feb 2007

Modul in care autoritatile moldovenesti gestioneaza politica externa uneori reflecta stilul arbitrar de conducere in afacerile interne, in pofida uzantelor diplomatice care impun retinere si comportament previzibil. Or, din cate suntem informati, in problema negocierii Acordului intre Comunitatea Europeana si Republica Moldova cu privire la facilitarea eliberarii vizelor, Delegatia Moldovei a primit instructiuni din partea Presedintiei care au dat peste cap asteptarile functionarilor Comsiei Europene – in loc sa negocieze acordul mentionat, moldovenii au afirmat ca au mandat sa negocieze nu facilitarea eliberarii vizelor, ci regimul liberalizat al acestora (nu au existat obiectii privind inceperea negocierii Acordului intre Comunitatea Europeana si Republica Moldova cu privire la readmisia persoanelor care au resedinta neautorizata).

Adica, in locul unui document ce reglementeaza obtinerea vizelor si regimul de sedere in statele-membre ale UE, Chisinaul a solicitat peste noapte un regim propriu statelor care au statut de membru candidat. Autoritatile moldovenesti stiau, de asemenea, ca negociatorii Comisiei au mandat de la Consiliu sa negocieze Acordul privind facilitarea eliberarii vizelor, nimic altecva, iar presupunerea ca reprezentantii Comisiei se vor intoarce la Consiliu, este de 25 ori mai putin plauzibila decit asertiunea ca diplomatii moldoveni se vor intoarce la Presedintie pentru a explica dlui Voronin mizele reale ale procesului de apropiere de UE. Nu incape indoiala ca diplomatii moldoveni realizeaza pe deplin acest lucru, comunicand in timp util atat Presedintiei, cat si altor institutii ale statului, cum ar fi Parlamentul si Guvernul, care sunt optinuile realiste in negocierile cu UE, atat la nivelul Comisiei, cat si la nivelul statelor-membre.

Abordarea insa frontala, de care uneori face exces de zel Presedintele Voronin in plan intern, nu poate fi automat proiectata asupra politicii externe si, in particular, asupra UE. Cu atat mai mult ca inaltii nostri functionari ar fi trebuit sa lectureze documentul care va ghida relatia UE cu Moldova pana in 2013 „Instrumentul Vecinatatii si a Parteneriatului European” (European Neighbourhood and Partnership Instrument) care defineste Strategia pe tara pentru 2007-2013” (Country Strategy Paper 2007-2013). Acolo este scris clar care sunt activitatile sub genericul „Cooperarea in domeniul justitiei si a afacerilor interne” – asistenta va fi acordata pentru chestiuni ce tin de migratie, inclusiv readmitera, vizele, azilul, managementul frontierei, lupta impotriva terorismului si a crimei organizate, inclusiv trafic cu fiinte umane si droguri, etc. Desi acest document este la nivel de proiect, statutul acesta de Final Provisional presupune ca a trecut toate instantele pentru consultarile interne si urmeaza a fi aprobat de Comisie, Parlamentul avand dreptul la un vot consultativ. Important insa in acest context este faptul ca suntem considerati de UE drept vecini cel putin pana in 2013 si este putin probabil ca strategia Comisiei sa se schimbe peste nopate, in absenta unor circumstante radicale.

Totodata, in relatii care sunt prezentate de Chisinau ca fiind strategice si de lunga durata, surprizele ca cele oferite de Delegatia moldoveneasca la negocieri nu sunt in masura sa consolideze increderea intre parteneri, iar simpatia Comisiei, spre deosebire de atitudinea unor state-membre ale UE, ar putea, cu aceasta ocazie, sa se mai reduca. Oricum, dupa consumarea efectului surpriza, Comisia i-a sugerat Chisinaului sa-si ia o pauza de gandire, dar nu mai tirziu de luna aprilie, daca se doreste semnarea Acordului, in general. Bineanteles, pe plan intern autoritatile au incercat sa musamalizeze penibilul situatiei prin afirmatii ca „Delegatia UE a avut o atitudine intelegatoare si constructiva, urmand sa consulte acest subiect conform procedurilor interne ale UE” (Din comunicatul MAIE publicat in „Moldova Suverana” din 15 februarie 2007), de parca nu se cunoaste faptul ca schimbarea mandatului la negocieri ar trebui, in mod normal, sa urmeze schimbarii statutului de tara-vecina a UE in tara candidat, sau orice alt statut formal-juridic posibil care sa fi indicat viitorul institutional sigur al Moldovei in cadrul UE.

In contextul Acordului privind facilitarea eliberarii vizelor, dar si in contextul procesului de integrare europeana in general, mai circula si unele speculatii conform carora Presedintele Voronin este frustrat in ce priveste numarul de cetateni moldoveni care solicita cetatenia Romaniei si doreste sa inscrie un punct in acest domeniu, in special in ajunul alegerilor locale. Pe de alta parte, se mai afirma ca Ministrului de Externe si Integrarii Europene, dlui Andrei Stratan, ii sunt puse in mod deliberat obiective irealizabile pentru a-l scoate din cursa viitoarelor lupte sau aranjamente politice si guvernamentale. Nu ne putem pronunta asupra acestor speculatii desi, avand in vedere caracterul arbitrar al puterii, nu putem exclude fezabilitatea acestor optiuni. Este evident ca numarul de moldoveni care isi doresc cetatenie romaneasca pentru a calatori in spatiul UE este mare si deranjant pentru Presedintele Voronin, care se poate trezi fara „materialul” uman necesar versiunii sale a statalitatii moldovenesti (a se mentiona in acest context proiectul de lege care interzice dubla cetatenie pentru functionari). De asemenea, sunt evidente subterfugiile birocratiei moldovenesti unde politicul interfereaza fara obstacole – sa ne aducem aminte de „cartonasul rosu” dat la sfirsitul anului trecut de Presedintele Voronin Guvernului pentru „restante” la capitolul integrare europeana si disponibilitatea, din cate cunoastem, a Ministrului A. Stratan de a demisiona cu acea ocazie. Nu stim ce culoare ar avea cartonasul data viitoare, poate oranj, insa este cert ca moldovenii nu vor reusi sa obtina un regim de calatorie fara vize intr-un viitor previzibil, adica pina in 2013, cand expira „Instrumentul Vecinatatii si a Parteneriatului European”, dar si ciclul bugetar al UE. Aceasta daca nu am deveni martorii unor evolutii spectaculoase in cadrul UE, pronosticari care le lasam pentru alta ocazie deoarece nu au nimic in comun cu performanta in domeniu a actualei guvernari.

In acelas timp, s-ar putea ca negociatorii moldoveni sa foloseasca aceasta situatie pentru a incerca extinderea maxima a categoriei de persoane care se vor bucura de un regim facilitat. Ar fi posibil, de asemenea, de incercat obtinerea uni regim fara vize si pentru detinatorii de pasapoarte de serviciu, aditional detinatorilor de pasapoarte diplomatice (aceasta deoarece transpunerea acquis-ului presupune implicarea profunda a functionarilor, calatoriile de serviciu facand parte din acest efort). Nu pentru ca tot raul e in bine, dar sa folosim cel putin situatiile in care nimerim, de cele mai multe ori, gratie consilierii limitate ca substanta intelectuala. In rest, ar fi bine poate sa fim constienti de faptul ca in diplomatie stilul arogant si imprevizibil de James Bond poate eventual sa remedieze frustrarile in raport cu o tara care isi mentine armata ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, insa relatiile cu un partener ca UE trebuie sa fie construite pe un alt fundament, in particular cand Comisia s-a manifestat de cele mai multe ori pe parcursul istoriei ca un aliat „natural” al statelor mici.

0 comentarii
© 2017 Iulian Fruntaşu
Preluarea și publicarea materialelor apărute pe acest blog, inclusiv a cărților,
este permisă fără restricții, cu referințele necesare.
Design by Amigo LOGO